Si se facea noapte si ei tot vorbeau … si isi spuneau vrute si nevrute … se privirile lor se intersectau si iar radeau … un zambet atat de simplu si normal … radeau de parca era prima data in viata lor cand chiar puteau rade din tot sufletul … si inca o gluma … si inca un apropo.
Daca te uitai atent puteai vedea ca scaunul pe care statea ea parca zbura … el isi musca buzele si nu-i venea sa creada … acum ii parea putin rau ca nu a stat pe scaunul liber de langa ea … poate asa ar fi fost mai aproape … si poate asa ar fi putut sa o sarute … dar nu i-ar fi vazut ochii … si nu ar fi observat toate gesturile ei … si cat de dulce se fastacea ea … si cat de frumos povestea el … pentru ei timpul statea in loc.
Probabil erau la prima intalnire … dar cat de dulci puteau sa fie … pentru ei toata lumea era a lor … si sincer sa fie.
Viata e un joc in care iti alegi un scop (si aici depinde de tipul de om: sa ai o familie numeroasa, sa ai bani multi, sa fii un om cunoscut) si cateva indicii cum sa faci sa ajungi sa-l indeplinesti. Si intri plin de sperante in acest joc, fara sa stii cu cine joci, speri doar sa castigi.
Pasi ii cunosti, sau cel putin stii cam care ar fi ei si incerci sa ii indeplinesti, te bazezi pe regulile jocului si uiti ca nu esti singur … si iata prima capcana…in care intri pana peste cap. Cum iesi de acolo si cum reusesti sa-ti revi, depinde doar de tine si de ce ai acumulat pe parcurs.
Pe fundul gropii incepi si meditezi, sa aduni tot ce ai cules pe drum, sa golesti bagajul acumulat de cele nefolositoare si brusc esti mai liber, mai usor…vezi totul mult mai limpede si vezi chiar ca langa tine, pe peretele negru din fata ta e o usa….e simplu atunci cand esti gol sa te speli, dar cand esti imbracat realizezi ca oricat ai freca, murdaria nu iese.
Si treci de usa invatand ceva nou si pleci mai departe. Acum ai doua solutii, joci in continuare dupa reguli sau te bazezi pe intuitia ta. Indiferent de alegrea facuta iti promiti ca nu mai cazi in capcana. Si iata ca mergi linistit, impacat cu tine si cu restul, pe drumul ce speri ca o sa se termine in curand.
Pe drum in functie de persoana, cazi sau sari capcane, inveti sau recidivezi, te schimbi sau ii schimbi pe altii … si mergi spre scopul final.
Cate ceva pentru drum:
nu pastra ceva ce poti pierde
nu uita ca daca ceva trebuie reparat e ca si stricat
Ascult piesa de la U2 de doua zile si inca nu ma satur…
Si ma intreb de ce simt nevoia nebuna sa ascult piesa asta … o vreau … trebuie sa-i simt basul in sange … vreau sa ma tarasc pe iarba uda de ploaie si sa caut privirea lui … sa ma arunc in bratele mari si fortoase, sa pun capul pe pieptul lui mare si sa ascult cum ii bate inima … stiu ca o data ce ajung la el totul va fi bine … dar vreau oare sa fie bine? vreau sa simt ca te pierd zi de zi ca sa stiu cum e sa te am clipa de clipa … si ajung la el … si ma strange atata de tare incat respiratia mea se opreste … apoi mana lui mare aluneca usor pe spatele meu … incepe sa ploua…dar el nu se opreste…te face sa vrei sa descoperi ce ploaia doar iti contureaza … piesa se termina .
Pun piesa din nou …si ma regasesc in aceeasi padure … pe aceeasi iarba uda … si el in acelasi loc … alerg spre el si alunec pe iarba … ma taresc spre el … si ma arunc iar spre bratele lui … si se repeta ce am spus si mai sus.
Raman cu sentimentul picaturilor pe piele.
P.S. Am schimbat videoclipul de mai jos, asta e si mai fain
