Just Georgi

Gary Jules - Mad World

Emotii … priviri aruncate in gunoiul din fata mea … si vorbe aruncate intr-un strop de betie. Am uitat ce am promis, mi-am calcat dorinta de a fi si am ales sa las perna sa fie goala … pana cand ai sa vi.

Uneori mi se pare amuzant, alteori m-am bate, alteori imi vine sa ma ridic si sa plec … nu stiu ce e dar ma tine aici si astept … ce … daca as stii poate nu as mai vrea sa vina, asa ca prefer sa nu caut ci sa astept.

Am invatat ceva nou, am invatat sa tac atunci cand sufletul mi-e greu, am invatat sa ma ascund mai bine decat credeam vreodata, am invatat sa rad cand sunt trista si sa ma supar cand sunt fericita, sa trec de la emotii la vise si apoi la realitati la fel cum dai urmatoarea pagina dintr-un volum deja citit, deja savurat, acum doar dai aceeasi pagina peste urmatoarea.

Caut in priviri un teren cunoscut, caci asa imi e mai usor sa umblu desculta … sa imi las atinse toate simturile … Sunt priviri vechi care par noi, priviri noi care par vechi … incepe sa ma oboseasca acest mod ciudat de a trai prezentul in trecut si trecutul in prezent.

M-am schimbat, am reusit, am ales sa fiu eu doar atunci cand vreau, in rest, sunt tot ce isi doresc ceilalti sa fiu, pentru a evita ciudate complicatii … ma ascund sub masca pe care cu multe lacrimi am pus-o la punct … un proiect dorit de mult si realizat.

Si nu ma pierd, caci seara, cand capul meu cade greoi pe perna sunt eu, cea care iubeste, uraste, doreste, simte si cea care nu uita nici cel mai mic detaliu, dar cea care iarta, cu fiecare clipa mai iarta putin …

Simt dezamagirea din ochii tai, simt ca ai pierdut ceva la care ai tinut atat de mult si nu mai ai curaj sa te lasi dat in acelasi leagan…cunosc frica … e momentul in care iti lasi inima sa atarne de un fir de panza de paianjan … dar nu te mai legana atat … stai locului si savureaza momentul caci singur ai sa-l rupi.

Sunt obosita si total coerenta, dar cuvintele imi alearga intr-un mod foarte haotic … am nevoie de un parc gol, un mp3 player si o carte buna.

Ce simti cand te apleci deasupra ei si o saruti de noapte buna pe frunte?

Ce simti cand patul nu e destul de mare si picioarele tale le ating pe ale ei?

Ce vezi cand privesti doi indragostiti?

Ce vezi cand privesti doi oameni care se cearta?

Ce doresti sa gasesti de mancare in seara asta?

Ce doresti sa primesti de ziua mea?

Plain White Ts - Hey There Delilah

E greu sa ramai copil intr-o lume maturizata precar … ce pacat … cat de mult mi-ar placea sa cunosc sentimentul de a fi “crescuta in puf”, de a avea un “tata” care rezolva tot, de a avea o “mama” care gateste, de a avea un “frate” care sa-mi ofere ajutorul si o “sora” mereu aproape.

Din toate astea am o sora la 5 ore distanta, un tata la aproximativ 3 ore si o mama la 23 ore, dar atat de aproape de un telefon.

In schimb m-am crescut, m-am educat, m-am ajutat … am facut tot singura si sunt mandra de mine.
Dar as vrea macar o data sa zic ca am un punct de sprijin, o plasa de siguranta care sa ma prinda atunci cand ma impiedic, sa pot spune ca ma doare si sa pot cauta ajutor in familie, ca doar asa se face, pe toti restul poti sa ii alegi, mai buni, mai rai, dar familia … mama, tata, sora … ei raman temelia mea, ei ma iubesc neconditionat … si eu pe ei.

Zilele astea sunt ciudate pentru mine, trebuie sa ma mut … undeva … pentru 2-3 saptamani, trebuie sa fac bagaje, trebuie sa termin cursul de training, trebuie sa ajung la munca, la scoala, acasa … oho … si tot ce vreau si gadesc este cum naiba imi fac timp?? Aaaa … si sa nu uit si de mine sa-mi ofer macar cateva momente de relaxare si iubire … o da … sunt tanara si e normal, asta e viata si asa simti ca o traiesti :P.

Oooo … si daca toate o sa-mi iasa cat de fericita voi fi … parca ma vad sarind pe aripile unui fluture care o sa ma duca pe campul plin de albastrele si o sa ma lase usor pe una din ele. Parca simt petala de floare cum ma alinta, ma imbraca in parfumul ei si ma leagana pe soapte de vant. Obosit, soarele se duce la culcare, iar luna, vioaie, iese sa ma ia de mana si sa-mi arate poteca luminata catre sufletul cerului. Si seara, regina noptii, cu petalele de un alb stralucitor imi va proiecta pe cer un haos de luminii … totul ma duce … pe tulpini firave dar intalte … spre visare.

Ca sa fii nesimtit nu-ti trebuie decat: una bucata prieten (aka iubit), doua-trei bucati “prietene” sau cunostinte, dupa cum preferi sa le (de)numesti si, elementul principal, sa locuiesti cu ele intr-o camera de camin.

Care-i culmea nesimtirii??

- Este atunci cand vii obosit “acasa” (aka camin) dupa o zi de “cacat” la serviciu.. pe drum te gandesti cat de bine este in confortul paturicii tale - ca de!, doar a venit frigul - cum o sa mananci mancarica gatita si, evident, calda, cum o sa bei ceai cald sau cafea - te hotaresti atunci - o sa te schimbi in ceva confortabil, te bagi in pat si poate dormi sau poate te uiti la un film, nu-ti faci planuri, o sa vina de la sine. Ajungi friguroasa pe modul, observi ca luminile sunt stinse, bagi cheia in usa siiii….surpriza… auzi un glas de dupa usa a colegei tale “preferate” care spune cu o voce stinsa si un pic panicata: “Nu intra, ies in cinci minute!”.. Atunci iti dai seama cat de mult vrei sa intrii in camera..cat de frig de fapt este pe modul, cat de foame-ti este, cat ai vrea si tu sa ai pe cineva care sa te incalzesca in aceste zile friguroase, ca de fapt alea 5 minute s-au transformat in 10 minute.. iar atunci cand se hotareste sa deschida unul dintre ei usa si se uita la tine cu o privire “jenata” dar satisfacuta, cu un zambet tamp pe fata, iti dai seama ca ai prefera de o mie de ori sa fii afara in frig decat cu ei in camera…ca te-ai simti mult mai putin singura in camera daca ai fi doar tu decat cu ei doi.. ca in momente de genul acesta a vrea si tu sa fii nesimtit…DAR, A FI NESIMTIT ESTE, TOTUSI, O ARTA!