Ever wish you could erase a day
from your life? Or a year, even?
“If you think back and replay your year…
…and it doesn’t bring you tears either of joy
or sadness, consider it wasted.”
Ally McBeal - These are the days - Season 1- ep 23
Eram cu o lumanare in mana si ma plimbam pe holurile unui liceu. Trebuia sa imi aleg o culoare. Camerele erau aranjate astfel incat sa poti alege una din ele. Simplu imi zic, dar unde o fi camera verde?! Si cum mergeam pe hol, doua usi pe dreapta, iata camera verde. Intru usor si astept. Vroiam sa fie senzatia unei padurii dar nu … era prea vioi totul, prea verde senin … imi place verdele, e culoarea mea preferata, dar am spus VERDE nu am zis nuante de verde … oricum 
… dezamagita ies de acolo.
Nu stiu cum sa explic, aveam un sentiment foarte ciudat … atmosfera pe holurile liceului era ciudata … singura, cu lumanarea inca aprinsa, cautam o camera pentru mine … am incercat alb, galben dar nimic … nimic din ce gaseam nu-mi trezea acel “ceva” in mine … pana cand am ajuns la albastru.
Camera, decorul, muzica … tot era pe placul meu … ciudat mi-am zis, se pare ca acel “ceva” din mine reactioneaza la alta culoare decat era predestinat. Intru, mandra de mine ca am gasit, mandra de ei ca au stiut cum sa amenajeje totul … si m-am asezat undeva sub o masa. Toti stateau pe jos pentru ca nu erau scaune … dar nu ma deranja cu nimic. Am stat muta mult timp, ma uitam la lumina lumanarii reflectata in paharul de pe masa care avea un lichid albastru in el. Muzica in surdina si nimeni, absolut nimeni nu vorbea. Ne priveam si priveam prin noi, eram toti acolo desi aveam senzatia ca sunt singura. Intr-un final am iesit din transa si am privit de data asta si ca sa vezi … un amic de-al meu era acolo … chiar in fata mea. Ne-am salutat din priviri si s-a mutat langa mine. Nu am spus nimic, nici io, nici el. Doar am stat.
Dupa seara asta el a devenit prietenul meu de suflet :P, iar de fiecare data cand vad ceva albastru ma gandesc cu placere la el si la momentele de linsite albastra.
Chiar daca nu ne vedem la fel de des ca inainte, chiar daca nu mai suntem copii … atunci cand ne vedem pur si simplu ne intelegem … o privire si stie ce ma doare, o privire si stie ce vreau sa-i spun … e ciudat dar e ceva special ce am si ce nu pot pierde.
O seara albastra va doresc.
Da stiu, iar un post plictisitor despre sentimentele unei fete … bla bla … ce bine ar fi daca nu am mai judeca atat si pur si simplu le-am trai?!
Si iar m-am lasat pe mana lor … a sentimentelor … uneori nimeresc, chiar de cele mai multe ori … dar acum era cat pe’aci s-o dau rau in bara … noroc ca-mi revin repede si noroc ca unii oamenii au rabdare cu mine.
Simt nevoia de liniste sufleteasca … si aici ma refer la sentimentele celorlalti fata de mine date pe fata … imi place sa stiu si chiar cer uneori parerea sincera despre mine si persoana mea. E un mod de a ma proteja, de a ma schimba daca e nevoie, e felul meu de a fi sigura pe ce simte cel de langa mine. O prostie!
Nu poti cere asa ceva!!! Nimeni nu e obligat sa-ti spuna, plus ca exista putine persoane care stiu ce inseamna sinceritatea, asa ca decat daca vrei sa fi mintit mai bine taci.
Chiar daca sufletul meu nu e linistit, chiar daca nu am auzit ce vroiam sa stiu, nu conteaza!!!
Nu mai conteaza pentru ca contrariul propus chiar de mine nu ma avantaja cu nimic. Chiar mai mult imi faceam rau … iar … singura.
Asa ca … concluzia mea pe seara asta cel putin … prea multe sentimente strica … deci aici va interveni clar o schimbare caci m-am speriat rau … de mine.
Pupicii si grija mare la ele … dada … la sentimente … care si cum ranesc … si mai important … pe cine?!
Wham! - Last Christmas
Mi-a fost atrasa atentia ca ma gandesc prea mult la trecut si ca ar trebui sa imi orientez gandurile pentru viitor, lucru cu care sunt total de acord, asa ca va aduc sarbatoarea mea preferata … Craciunul.
Cat de bine e in ziua de ajun, cand toata casa straluceste de curatenie, pe aragaz se fierb ultimile sarmale, frigiderul e plin cu toate bunataturile, cadourile asteapta cuminti ascunse prin dulapuri si eu sunt pe covorul din sufragerie inconjurata de cutiile de globuri si aleg, sortez, pun ata si abia apoi ma ocup de ornarea bradului. Oho…si vine instalatia si nebuniile de ornamente prin toata casa…si colinde pe scara blocului.
Craciunul e o sarbatoare in familie, asa ca de fiecare data incercam sa ne aduman cat mai multi. Uneori sunt doar eu cu tata, alteori vine si Andra cu Marius si in cazuri foarte fericite … mama. Imi place sa ma uit la brad cu o portocala in mana si sa privesc jocul de luminii dat de globuri … pur si simplu ma linisteste total.
Acum, inainte de Craciun ma las fermecata de brazii frumos ornatii din vitrinele marilor magazine. Da stiu sunt artificiali, da stiu a fost probabil un stilist care s-a ocupat … dar arata atat de bine … parca si simti mirosul de cozonac si vin rosu.
In schimb nu-mi place nebunia din magazine, fuga dupa ornamente, dupa cadouri cat mai sofisticate, dupa mancare … dupa cozonaci….vin…ca sa ai ca tot pe masa in seara cea mare. Consider ca te poti multumii si cu mai putin daca ai pe cineva drag aproape, dar de, nu toti apreciaza caldura unei maini care te mangaie pe crestet cand tu stai pe covor.
Oricum mai e ceva vreme, probabil ar trebui sa ma duc sa incep sa caut cadouri … dar deocamdata scoala imi ocupa si timpul pe care nu credeam ca-l am … munca … si frigul.
Daaa!!! Astazi e ziua mea…zi frumoasa ca mine…
gica petrescu-astazi e ziua ta
Noutati: mi-a facut extractie (nenea medicu), m-am tuns, m-am vopsit
Cadouri: o veioza verde si o crema super bine mirositoare … si astea la 12 noaptea 
… restul astept sa vina.
Imi plac cadourile, fie ca e o bomboana, o floare sau o crema … nu am pretentii … vreau doar sa vad oamenii la moaca si sa ma bucur la ceva nou
Acum sunt la munca, maine am lucrare la TO si in seara asta ma asteapta un mini - maxi chef in camera … sunt curioasa cat o sa invat.
Cine vrea o bere dau de baut sambata in club A, deci va astept acolo.
Am primit si o felicitare Click aici