Archive for the ‘Deseori’ Category

Sperante…

Thursday, July 10th, 2008

Nu trupul tau il vreau, poti sa faci ce doresti cu el, poti sa te arunci in mii si mii de fete, poti sa cauti bratele lor pe spatele tau, poti sa savurezi gura lor fierbinte, poti sa le asculti inima cum bate de placere in piept, poti sa fi iubitul si amantul lor, poti sa fi … tot ce faci si acum …

In schimb io am vazut ceva in ochii tai tristi de atatea dezamagiri, de atatea dorinte desarte, de atatea vise aruncate … te-am vazut pe tine gol

Si tot ce mi-as dori ar fi sa te am pe tine … dar te-ai ascuns pana si de tine … te-ai pierdut dragul meu si pana nu te regasesti nu pot sa fiu a ta … si nici tu al meu

Dar esti dur - puternic … incearca sa stii ce vrei de la tine inainte sa ma ranesti si pe mine …
Meriti mai mult decat iti oferi

Simulam viata

Monday, July 7th, 2008

Simulam situatii de criza si ne bazam pe faptul ca exista o procedura pe care trebuie sa o urmam, pasi simpli cu raspuns Da sau Nu, pasi care stim ca ne duc intr-un final catre o situatia de siguranta. Testam teorii care practic nu se aplica si putem spune ca DA, facem fata unei situatii similare de criza, dar in fond stim ca posibilitatea sa apara este la fel de mica ca posibilitatea noastra de raspuns corect.

Construim lagare cu piscine, parcuri, terenuri de volei si spunem ca primim tot ce este necesar pentru o viata decenta … fara sa ne intrebam daca …
traim ca sa facem bani sau facem bani ca sa traim?

La teorie suntem buni, dar practica ne mananca … simulam ce credem ca poate fi, traim dupa reguli fixate de altii, sau mai rau, dupa standarde UE sau buna purtare si nu ne intrebam daca asta e tot ce ne dorim de la viata … pur si simplu le urmam … pentru ca apoi sa putem spune ca suntem mandri de noi si de viata pe care o traim (sau simulam ca o traim).

Si daca totul se reduce la o simulare, si daca tot exista reguli fixe pe care le urmam zi de zi, si daca fiecare pas din viata noastra este planificat, si daca fiecare relatie isi are finalul asteptat, si daca pierdem luciditatea de zi cu zi cautand ceva exterior noua, si daca nu putem simti fara a ne lasa amenintati de dezamagire… atunci unde mai este farmecul sa traim?…ce ne mai face sa ne urnim din pat catre o noua zi? de ce mai aruncam tipare asupra celor din jur, dar mai ales asupra noastra?