Ever wish you could erase a day
from your life? Or a year, even?
“If you think back and replay your year…
…and it doesn’t bring you tears either of joy
or sadness, consider it wasted.”
Ally McBeal - These are the days - Season 1- ep 23
Wham! - Last Christmas
Mi-a fost atrasa atentia ca ma gandesc prea mult la trecut si ca ar trebui sa imi orientez gandurile pentru viitor, lucru cu care sunt total de acord, asa ca va aduc sarbatoarea mea preferata … Craciunul.
Cat de bine e in ziua de ajun, cand toata casa straluceste de curatenie, pe aragaz se fierb ultimile sarmale, frigiderul e plin cu toate bunataturile, cadourile asteapta cuminti ascunse prin dulapuri si eu sunt pe covorul din sufragerie inconjurata de cutiile de globuri si aleg, sortez, pun ata si abia apoi ma ocup de ornarea bradului. Oho…si vine instalatia si nebuniile de ornamente prin toata casa…si colinde pe scara blocului.
Craciunul e o sarbatoare in familie, asa ca de fiecare data incercam sa ne aduman cat mai multi. Uneori sunt doar eu cu tata, alteori vine si Andra cu Marius si in cazuri foarte fericite … mama. Imi place sa ma uit la brad cu o portocala in mana si sa privesc jocul de luminii dat de globuri … pur si simplu ma linisteste total.
Acum, inainte de Craciun ma las fermecata de brazii frumos ornatii din vitrinele marilor magazine. Da stiu sunt artificiali, da stiu a fost probabil un stilist care s-a ocupat … dar arata atat de bine … parca si simti mirosul de cozonac si vin rosu.
In schimb nu-mi place nebunia din magazine, fuga dupa ornamente, dupa cadouri cat mai sofisticate, dupa mancare … dupa cozonaci….vin…ca sa ai ca tot pe masa in seara cea mare. Consider ca te poti multumii si cu mai putin daca ai pe cineva drag aproape, dar de, nu toti apreciaza caldura unei maini care te mangaie pe crestet cand tu stai pe covor.
Oricum mai e ceva vreme, probabil ar trebui sa ma duc sa incep sa caut cadouri … dar deocamdata scoala imi ocupa si timpul pe care nu credeam ca-l am … munca … si frigul.
Gary Jules - Mad World
Emotii … priviri aruncate in gunoiul din fata mea … si vorbe aruncate intr-un strop de betie. Am uitat ce am promis, mi-am calcat dorinta de a fi si am ales sa las perna sa fie goala … pana cand ai sa vi.
Uneori mi se pare amuzant, alteori m-am bate, alteori imi vine sa ma ridic si sa plec … nu stiu ce e dar ma tine aici si astept … ce … daca as stii poate nu as mai vrea sa vina, asa ca prefer sa nu caut ci sa astept.
Am invatat ceva nou, am invatat sa tac atunci cand sufletul mi-e greu, am invatat sa ma ascund mai bine decat credeam vreodata, am invatat sa rad cand sunt trista si sa ma supar cand sunt fericita, sa trec de la emotii la vise si apoi la realitati la fel cum dai urmatoarea pagina dintr-un volum deja citit, deja savurat, acum doar dai aceeasi pagina peste urmatoarea.
Caut in priviri un teren cunoscut, caci asa imi e mai usor sa umblu desculta … sa imi las atinse toate simturile … Sunt priviri vechi care par noi, priviri noi care par vechi … incepe sa ma oboseasca acest mod ciudat de a trai prezentul in trecut si trecutul in prezent.
M-am schimbat, am reusit, am ales sa fiu eu doar atunci cand vreau, in rest, sunt tot ce isi doresc ceilalti sa fiu, pentru a evita ciudate complicatii … ma ascund sub masca pe care cu multe lacrimi am pus-o la punct … un proiect dorit de mult si realizat.
Si nu ma pierd, caci seara, cand capul meu cade greoi pe perna sunt eu, cea care iubeste, uraste, doreste, simte si cea care nu uita nici cel mai mic detaliu, dar cea care iarta, cu fiecare clipa mai iarta putin …
Simt dezamagirea din ochii tai, simt ca ai pierdut ceva la care ai tinut atat de mult si nu mai ai curaj sa te lasi dat in acelasi leagan…cunosc frica … e momentul in care iti lasi inima sa atarne de un fir de panza de paianjan … dar nu te mai legana atat … stai locului si savureaza momentul caci singur ai sa-l rupi.
Sunt obosita si total coerenta, dar cuvintele imi alearga intr-un mod foarte haotic … am nevoie de un parc gol, un mp3 player si o carte buna.
E greu sa ramai copil intr-o lume maturizata precar … ce pacat … cat de mult mi-ar placea sa cunosc sentimentul de a fi “crescuta in puf”, de a avea un “tata” care rezolva tot, de a avea o “mama” care gateste, de a avea un “frate” care sa-mi ofere ajutorul si o “sora” mereu aproape.
Din toate astea am o sora la 5 ore distanta, un tata la aproximativ 3 ore si o mama la 23 ore, dar atat de aproape de un telefon.
In schimb m-am crescut, m-am educat, m-am ajutat … am facut tot singura si sunt mandra de mine.
Dar as vrea macar o data sa zic ca am un punct de sprijin, o plasa de siguranta care sa ma prinda atunci cand ma impiedic, sa pot spune ca ma doare si sa pot cauta ajutor in familie, ca doar asa se face, pe toti restul poti sa ii alegi, mai buni, mai rai, dar familia … mama, tata, sora … ei raman temelia mea, ei ma iubesc neconditionat … si eu pe ei.
Zilele astea sunt ciudate pentru mine, trebuie sa ma mut … undeva … pentru 2-3 saptamani, trebuie sa fac bagaje, trebuie sa termin cursul de training, trebuie sa ajung la munca, la scoala, acasa … oho … si tot ce vreau si gadesc este cum naiba imi fac timp?? Aaaa … si sa nu uit si de mine sa-mi ofer macar cateva momente de relaxare si iubire … o da … sunt tanara si e normal, asta e viata si asa simti ca o traiesti :P.
Oooo … si daca toate o sa-mi iasa cat de fericita voi fi … parca ma vad sarind pe aripile unui fluture care o sa ma duca pe campul plin de albastrele si o sa ma lase usor pe una din ele. Parca simt petala de floare cum ma alinta, ma imbraca in parfumul ei si ma leagana pe soapte de vant. Obosit, soarele se duce la culcare, iar luna, vioaie, iese sa ma ia de mana si sa-mi arate poteca luminata catre sufletul cerului. Si seara, regina noptii, cu petalele de un alb stralucitor imi va proiecta pe cer un haos de luminii … totul ma duce … pe tulpini firave dar intalte … spre visare.
Ascult piesa de la U2 de doua zile si inca nu ma satur…
Si ma intreb de ce simt nevoia nebuna sa ascult piesa asta … o vreau … trebuie sa-i simt basul in sange … vreau sa ma tarasc pe iarba uda de ploaie si sa caut privirea lui … sa ma arunc in bratele mari si fortoase, sa pun capul pe pieptul lui mare si sa ascult cum ii bate inima … stiu ca o data ce ajung la el totul va fi bine … dar vreau oare sa fie bine? vreau sa simt ca te pierd zi de zi ca sa stiu cum e sa te am clipa de clipa … si ajung la el … si ma strange atata de tare incat respiratia mea se opreste … apoi mana lui mare aluneca usor pe spatele meu … incepe sa ploua…dar el nu se opreste…te face sa vrei sa descoperi ce ploaia doar iti contureaza … piesa se termina .
Pun piesa din nou …si ma regasesc in aceeasi padure … pe aceeasi iarba uda … si el in acelasi loc … alerg spre el si alunec pe iarba … ma taresc spre el … si ma arunc iar spre bratele lui … si se repeta ce am spus si mai sus.
Raman cu sentimentul picaturilor pe piele.
P.S. Am schimbat videoclipul de mai jos, asta e si mai fain 