Just Georgi

Eram cu o lumanare in mana si ma plimbam pe holurile unui liceu. Trebuia sa imi aleg o culoare. Camerele erau aranjate astfel incat sa poti alege una din ele. Simplu imi zic, dar unde o fi camera verde?! Si cum mergeam pe hol, doua usi pe dreapta, iata camera verde. Intru usor si astept. Vroiam sa fie senzatia unei padurii dar nu … era prea vioi totul, prea verde senin … imi place verdele, e culoarea mea preferata, dar am spus VERDE nu am zis nuante de verde … oricum … dezamagita ies de acolo.

Nu stiu cum sa explic, aveam un sentiment foarte ciudat … atmosfera pe holurile liceului era ciudata … singura, cu lumanarea inca aprinsa, cautam o camera pentru mine … am incercat alb, galben dar nimic … nimic din ce gaseam nu-mi trezea acel “ceva” in mine … pana cand am ajuns la albastru.

Camera, decorul, muzica … tot era pe placul meu … ciudat mi-am zis, se pare ca acel “ceva” din mine reactioneaza la alta culoare decat era predestinat. Intru, mandra de mine ca am gasit, mandra de ei ca au stiut cum sa amenajeje totul … si m-am asezat undeva sub o masa. Toti stateau pe jos pentru ca nu erau scaune … dar nu ma deranja cu nimic. Am stat muta mult timp, ma uitam la lumina lumanarii reflectata in paharul de pe masa care avea un lichid albastru in el. Muzica in surdina si nimeni, absolut nimeni nu vorbea. Ne priveam si priveam prin noi, eram toti acolo desi aveam senzatia ca sunt singura. Intr-un final am iesit din transa si am privit de data asta si ca sa vezi … un amic de-al meu era acolo … chiar in fata mea. Ne-am salutat din priviri si s-a mutat langa mine. Nu am spus nimic, nici io, nici el. Doar am stat.

Dupa seara asta el a devenit prietenul meu de suflet :P, iar de fiecare data cand vad ceva albastru ma gandesc cu placere la el si la momentele de linsite albastra.

Chiar daca nu ne vedem la fel de des ca inainte, chiar daca nu mai suntem copii … atunci cand ne vedem pur si simplu ne intelegem … o privire si stie ce ma doare, o privire si stie ce vreau sa-i spun … e ciudat dar e ceva special ce am si ce nu pot pierde.

O seara albastra va doresc.

Amy MacDonald - This is the life

Viata e un joc in care iti alegi un scop (si aici depinde de tipul de om: sa ai o familie numeroasa, sa ai bani multi, sa fii un om cunoscut) si cateva indicii cum sa faci sa ajungi sa-l indeplinesti. Si intri plin de sperante in acest joc, fara sa stii cu cine joci, speri doar sa castigi.

Pasi ii cunosti, sau cel putin stii cam care ar fi ei si incerci sa ii indeplinesti, te bazezi pe regulile jocului si uiti ca nu esti singur … si iata prima capcana…in care intri pana peste cap. Cum iesi de acolo si cum reusesti sa-ti revi, depinde doar de tine si de ce ai acumulat pe parcurs.

Pe fundul gropii incepi si meditezi, sa aduni tot ce ai cules pe drum, sa golesti bagajul acumulat de cele nefolositoare si brusc esti mai liber, mai usor…vezi totul mult mai limpede si vezi chiar ca langa tine, pe peretele negru din fata ta e o usa….e simplu atunci cand esti gol sa te speli, dar cand esti imbracat realizezi ca oricat ai freca, murdaria nu iese.

Si treci de usa invatand ceva nou si pleci mai departe. Acum ai doua solutii, joci in continuare dupa reguli sau te bazezi pe intuitia ta. Indiferent de alegrea facuta iti promiti ca nu mai cazi in capcana. Si iata ca mergi linistit, impacat cu tine si cu restul, pe drumul ce speri ca o sa se termine in curand.

Pe drum in functie de persoana, cazi sau sari capcane, inveti sau recidivezi, te schimbi sau ii schimbi pe altii … si mergi spre scopul final.

Cate ceva pentru drum:

• nu pastra ceva ce poti pierde
• nu uita ca daca ceva trebuie reparat e ca si stricat
• cauta sa detii cat mai multe adevaruri
• acorda incredere, dar nu inchide ochii
• fa pasi mici si gusta placerile pe drum
• nu te obosi cu bagaje inutile
• incearca sa regreti cat mai putin
  
• nu uita de tine

Drum bun.

Iata ca am gasit timp si pentru postul asta … luat carnetelul verde si sa incepem …

Plecarea spre minunatul concediu a inceput in zori zilei de sambata, la 5:15, cand cu mic (io) si cu mare (restul, enuntam aici sorumea, sotul ei si tata) am reusit sa ne urnim din casa (desi ne trezisem la 3 si sa plecam la 4, dar de … cafea, mancare, sandwishuri … ).

Fac cunostiinta cu Ioana … navigatorul nostru … care ne promite ca a ales cel mai simplu drum.

Din Romania am iesit la 12:35 prin vama Nadlac (scapat de control la vama ) si am facut si prima oprire ca sa mancam la 13:00. Dupa ce ne imbarcam … aflu ca io nu am Romming … deci pa telefon.

Urmeaza Ungaria … lunga…apoi Austria … rapid … autobanda…somnic in masina … si la 22:44 intram in Italia, schimbam ceasurile … acum e 21:44 … pornim cu Ioana spre Dugliolo … undeva langa Bolognia. Ajungem cu mare ( ca mic dormea ) in zori la 4:30 la mama :P… deci 23 de ore de la mine acasa pana la mami acasa … (ce ciudat suna, inainte ne despartea un perete :P) … O sunam:
“Io: Hehe, ce faci? Dormi? Dar poarta cum se deschide?
Mama: Aa..ce?!..poarta…A da!!!..Sani…pai…acum cobor!”

Am vizitat: Bolognia, Firenze (Florenta), Pisa, Roma ( + Vatican), San Marino, Rimini, Padova, Venetia.
Multe?! … in fiecare dimineata ne trezeam la 6:30 - 7 si ne intorceam seara la 10 … am facut in total 5 000 km …

Acum impresii din carnetel:

Civilizatie veche noua … uite o furnica printr-o epoca impodobita cu elefanti … bai publice transformate in vederi turistice (Forul lui Traian) … ruine ce ascund povesti, vise, sange, suferinte, iubiri … colturi rotunjite de spatele unui deceniu … stazi mici ce ofera intimitatii un alt sens … statui albe, negre, de bronz, de aur, rupte, in proces de renovare, copii…Papi Sfinti…preoti imbracati in alb, negru, verde, rosu…statui de barbati venerate pentru goliciunea lor … fluture - animal de casa…dans prin ploaie…discutie in 3 limbi - franceza, engleza, italiana … Tivoli - Villa Adriana … Fanta de “Chivotto” - de chinina … dormit in Peco langa Roma … ne inclinam in fata unei epoci ce prinde viata pe strazile mici ale Venetiei … podul fuge de sub picioarele noastre … taxi pe apa … masca venerata de venericii Venetiei …bicicleta inlocuieste pantoful…pana si graul greste la acelasi nivel cu vecinul lui … iarba e pieptanata cu perie din par natural …

Si mai sunt multe idei … e frumos … e curat … e verde crud … e ceva ce noi nu cred ca vom avea vreodata … e Pisa … e Venetia … multe … prea putin timp … o sapt am fost pe fuga … imi trebuie o luna … oricum … merita sa mergetzi acolo!

Primele doua erau la radio …

I’m yours - Jason Mraz

Si cand soferul era obosit … (cu ochii inchisi) …

Nek, Claudia, DeMarco & Juve - Cine

Din seara asta plec intr-un bine meritat concediu … pana …oho…martea viitoare.

Pana la urmatoarea revedere, sa aveti grija de voi.