Archive for the ‘Arunc’ Category

Io mare?!

Saturday, February 7th, 2009

Am crescut … ma uit la mine si ma gandesc cand am acumulat atata rabdare? … sunt calma, linistita, impacata cu mine si cu ceilalti, sunt sincera si libera. Problemele mele se rezuma la cele de natura medicala, si au cam fost destule in ultima luna cat pentru toti anii.

Vreau sa ma cert, simt nevoia unei gelozii profunde, vreau o cearta cu trantit de usi, cu inchis telefonul in nas, cu plansete si cu nervi. Off…nu credeam ca o sa-i simt lipsa…dar linistea asta ma termina. Nu sunt o persoana linistita, nu sunt acel cineva care sta si asteapta, eu iau, eu rup, eu posed …

Si totusi in ultima vreme stau si astept, plus de asta ma imbolnavesc pe zi ce trece de altceva … deja devine interesant, sunt curioasa cat o sa mai reziste si organismul meu … nu de alta dar cu fructele sunt certata … asa ca :P

E superb afara … am sa ies sa dau o tura de bloc :P … poate ma joc niste sotron, ma dau in leagan si la pranz o sa ma strige mama pe geam sa intru in casa caci a pus masa si se raceste. :(

V-am pupacit si grija mare cu gripa/pneumonia/bronsita asta :P

Un nou an

Saturday, January 3rd, 2009

De cand eram mica imi placeau inceputurile … de caiete, de haine, de jocuri… doream sa prelungesc cat mai mult momentul acela de “inceput” … apoi am crescut si cu mine si atentia mea s-a rasfirat catre altele … relatii, scoala, servici… imi plac toate mai ales la inceput … :P

Acum incepe un nou an, ultimul an de facultate, unul important as putea spune … mi-e frica in schimb de schimbarile care or sa vina … nu o sa mai fiu studenta … locul in camin nu stiu daca o sa-l mai tin … serviciul o sa devina servici adevarat … si lumea tot in cerc se va invarti.

Anul asta e al meu … imi apartine in totalitate si vreau sa dau ce am mai bun din mine, vreau sa fiu cum nu am mai fost pana acum si vreau ca la final sa spun ca “Totul a iesit cum mi-am dorit!”.

Mai putine sentimente si mai multa munca.

Obsesie

Monday, December 1st, 2008

Eram cu o lumanare in mana si ma plimbam pe holurile unui liceu. Trebuia sa imi aleg o culoare. Camerele erau aranjate astfel incat sa poti alege una din ele. Simplu imi zic, dar unde o fi camera verde?! Si cum mergeam pe hol, doua usi pe dreapta, iata camera verde. Intru usor si astept. Vroiam sa fie senzatia unei padurii dar nu … era prea vioi totul, prea verde senin … imi place verdele, e culoarea mea preferata, dar am spus VERDE nu am zis nuante de verde … oricum :( … dezamagita ies de acolo.

Nu stiu cum sa explic, aveam un sentiment foarte ciudat … atmosfera pe holurile liceului era ciudata … singura, cu lumanarea inca aprinsa, cautam o camera pentru mine … am incercat alb, galben dar nimic … nimic din ce gaseam nu-mi trezea acel “ceva” in mine … pana cand am ajuns la albastru.

Camera, decorul, muzica … tot era pe placul meu … ciudat mi-am zis, se pare ca acel “ceva” din mine reactioneaza la alta culoare decat era predestinat. Intru, mandra de mine ca am gasit, mandra de ei ca au stiut cum sa amenajeje totul … si m-am asezat undeva sub o masa. Toti stateau pe jos pentru ca nu erau scaune … dar nu ma deranja cu nimic. Am stat muta mult timp, ma uitam la lumina lumanarii reflectata in paharul de pe masa care avea un lichid albastru in el. Muzica in surdina si nimeni, absolut nimeni nu vorbea. Ne priveam si priveam prin noi, eram toti acolo desi aveam senzatia ca sunt singura. Intr-un final am iesit din transa si am privit de data asta si ca sa vezi … un amic de-al meu era acolo … chiar in fata mea. Ne-am salutat din priviri si s-a mutat langa mine. Nu am spus nimic, nici io, nici el. Doar am stat.

Dupa seara asta el a devenit prietenul meu de suflet :P, iar de fiecare data cand vad ceva albastru ma gandesc cu placere la el si la momentele de linsite albastra.

Chiar daca nu ne vedem la fel de des ca inainte, chiar daca nu mai suntem copii … atunci cand ne vedem pur si simplu ne intelegem … o privire si stie ce ma doare, o privire si stie ce vreau sa-i spun … e ciudat dar e ceva special ce am si ce nu pot pierde.

O seara albastra va doresc.

Bobosita

Friday, November 7th, 2008

Gary Jules - Mad World

Emotii … priviri aruncate in gunoiul din fata mea … si vorbe aruncate intr-un strop de betie. Am uitat ce am promis, mi-am calcat dorinta de a fi si am ales sa las perna sa fie goala … pana cand ai sa vi.

Uneori mi se pare amuzant, alteori m-am bate, alteori imi vine sa ma ridic si sa plec … nu stiu ce e dar ma tine aici si astept … ce … daca as stii poate nu as mai vrea sa vina, asa ca prefer sa nu caut ci sa astept.

Am invatat ceva nou, am invatat sa tac atunci cand sufletul mi-e greu, am invatat sa ma ascund mai bine decat credeam vreodata, am invatat sa rad cand sunt trista si sa ma supar cand sunt fericita, sa trec de la emotii la vise si apoi la realitati la fel cum dai urmatoarea pagina dintr-un volum deja citit, deja savurat, acum doar dai aceeasi pagina peste urmatoarea.

Caut in priviri un teren cunoscut, caci asa imi e mai usor sa umblu desculta … sa imi las atinse toate simturile … Sunt priviri vechi care par noi, priviri noi care par vechi … incepe sa ma oboseasca acest mod ciudat de a trai prezentul in trecut si trecutul in prezent.

M-am schimbat, am reusit, am ales sa fiu eu doar atunci cand vreau, in rest, sunt tot ce isi doresc ceilalti sa fiu, pentru a evita ciudate complicatii … ma ascund sub masca pe care cu multe lacrimi am pus-o la punct … un proiect dorit de mult si realizat.

Si nu ma pierd, caci seara, cand capul meu cade greoi pe perna sunt eu, cea care iubeste, uraste, doreste, simte si cea care nu uita nici cel mai mic detaliu, dar cea care iarta, cu fiecare clipa mai iarta putin …

Simt dezamagirea din ochii tai, simt ca ai pierdut ceva la care ai tinut atat de mult si nu mai ai curaj sa te lasi dat in acelasi leagan…cunosc frica … e momentul in care iti lasi inima sa atarne de un fir de panza de paianjan … dar nu te mai legana atat … stai locului si savureaza momentul caci singur ai sa-l rupi.

Sunt obosita si total coerenta, dar cuvintele imi alearga intr-un mod foarte haotic … am nevoie de un parc gol, un mp3 player si o carte buna.

Cand eu nu sunt…

Wednesday, November 5th, 2008

Ce simti cand te apleci deasupra ei si o saruti de noapte buna pe frunte?

Ce simti cand patul nu e destul de mare si picioarele tale le ating pe ale ei?

Ce vezi cand privesti doi indragostiti?

Ce vezi cand privesti doi oameni care se cearta?

Ce doresti sa gasesti de mancare in seara asta?

Ce doresti sa primesti de ziua mea?