Just Georgi

De catva timp weekend-ul imi este ocupat de plimbari sub norii amenintatori, abia aseara am zarit cateva stele care incercau sa anunte ca vine vara. De ce atunci cand trece timpul simt nevoia de a ma intoarce la ce eram si la micile placeri de zi cu zi … uit tot ce stiu acum si revin la simplitatea lucrurilor de altadat’.

Privesc ochii albastrii care emana caldura si sinceritate, poate frigul are si el toanele lui, dar mana care imi tine mana este calda, degetul mic si-a pierdut elasticitatea dar senzatia ramane.

As vrea sa pot povesti normal, sa spun in gura mare ce e si cat de fericita sunt, dar da Gelu, de data asta tin pentru mine, nu vreau nimic de la altii, nu vreau comentarii de apreciere sau dezacord, nu vreau pararea nimanui aici, prefer sa stiu doar eu ce si cum.

Am un sentiment de bine, de curiozitate si de furnicaturi pe spate.

Da stiu, iar un post plictisitor despre sentimentele unei fete … bla bla … ce bine ar fi daca nu am mai judeca atat si pur si simplu le-am trai?!

Si iar m-am lasat pe mana lor … a sentimentelor … uneori nimeresc, chiar de cele mai multe ori … dar acum era cat pe’aci s-o dau rau in bara … noroc ca-mi revin repede si noroc ca unii oamenii au rabdare cu mine.

Simt nevoia de liniste sufleteasca … si aici ma refer la sentimentele celorlalti fata de mine date pe fata … imi place sa stiu si chiar cer uneori parerea sincera despre mine si persoana mea. E un mod de a ma proteja, de a ma schimba daca e nevoie, e felul meu de a fi sigura pe ce simte cel de langa mine. O prostie!

Nu poti cere asa ceva!!! Nimeni nu e obligat sa-ti spuna, plus ca exista putine persoane care stiu ce inseamna sinceritatea, asa ca decat daca vrei sa fi mintit mai bine taci.

Chiar daca sufletul meu nu e linistit, chiar daca nu am auzit ce vroiam sa stiu, nu conteaza!!!

Nu mai conteaza pentru ca contrariul propus chiar de mine nu ma avantaja cu nimic. Chiar mai mult imi faceam rau … iar … singura.

Asa ca … concluzia mea pe seara asta cel putin … prea multe sentimente strica … deci aici va interveni clar o schimbare caci m-am speriat rau … de mine.

Pupicii si grija mare la ele … dada … la sentimente … care si cum ranesc … si mai important … pe cine?!

Era toamna si incepea un nou capitol din viata ei, pornise pe un drum, ales de ea, hotarat de soarta. Ea era plina de curaj, de idei, de vise, de sperante, ca la inceput de drum, cu un bagaj mai mare decat ea, dar mereu incapator. Si era alerga printre ei, parca zbura, stia ce vroia si cum vroia, stia ca acum trebuie sa invete, sa gaseasca un sens al existentei.

El venise cu putina suparare, pentru el soarta a ales ceva mai bun, dar inca nu stia. Si se vedea singur pentru prima data in viata lui, printre oameni ca el, care gandesc si care vor acelasi lucru. Si se simtea sigur pe el si stia ca orice se va intampla acum era acolo si va face fata la orice.

Cei doi isi intalnesc privirile intr-o raza de soare …

Apoi a inceput un joc de-a soarecele si pisica, cand el fugea ea alerga dupa el, cand ea fugea el venea dupa ea. Si au alergat atat de mult incat nici ei nu mai stiau daca s-au pierdut pe drum sau daca drumul pe care l-au ales e cel care trebuie. Joaca era plina de zambete, sperante, idei, dorinte, muzica, dans, priviri, lacrimi, suparari, certuri…DA…erau indragostiti!!!

Si iata ca a venit si momentul in care au spus da, ca vor fi impreuna, ca vor imparti in fiecare zi saruturi fierbinti, ca se vor iubi pana la sfarsitul lumii, ca voi fi doar ei pentru totdeauna. Iar ce aveau ei era ceva special, ceva atat de frumos incat si soarele radea ori de cate ori ii vedea.

Asta a fost doar inceputul…finalul nu este cel dorit, dar macar e mai bun decat cel mai crud. Intre inceput si final doar ei stiu ce a fost.

Acum cei doi stau la cafea si isi impartasesc vise, dorinte, placeri si iubiri directionate catre alte persoane … sunt fericitii si respecta prietenia ce i-a legat pentru toata viata !

Si se facea noapte si ei tot vorbeau … si isi spuneau vrute si nevrute … se privirile lor se intersectau si iar radeau … un zambet atat de simplu si normal … radeau de parca era prima data in viata lor cand chiar puteau rade din tot sufletul … si inca o gluma … si inca un apropo.

Daca te uitai atent puteai vedea ca scaunul pe care statea ea parca zbura … el isi musca buzele si nu-i venea sa creada … acum ii parea putin rau ca nu a stat pe scaunul liber de langa ea … poate asa ar fi fost mai aproape … si poate asa ar fi putut sa o sarute … dar nu i-ar fi vazut ochii … si nu ar fi observat toate gesturile ei … si cat de dulce se fastacea ea … si cat de frumos povestea el … pentru ei timpul statea in loc.

Probabil erau la prima intalnire … dar cat de dulci puteau sa fie … pentru ei toata lumea era a lor … si sincer sa fie.