Asa incepea…
“Nu vi se întîmplă, din cînd în cînd, să vi se agaţe, aşa, ceva de suflet? Ca de pildă, o vorbă, un sunet, o frîntură de melodie, care să sufle – ele, toate acestea, ca şi altele – spre tine o frîntură de viaţa în plus? Mai ales atunci cînd viaţa ta intră, ori ţi se pare că intră, într–un con de umbră, cînd peste ea şuieră – şarpe otrăvit – un vînt de pustiire?!…”