De catva timp weekend-ul imi este ocupat de plimbari sub norii amenintatori, abia aseara am zarit cateva stele care incercau sa anunte ca vine vara. De ce atunci cand trece timpul simt nevoia de a ma intoarce la ce eram si la micile placeri de zi cu zi … uit tot ce stiu acum si revin la simplitatea lucrurilor de altadat’.
Privesc ochii albastrii care emana caldura si sinceritate, poate frigul are si el toanele lui, dar mana care imi tine mana este calda, degetul mic si-a pierdut elasticitatea dar senzatia ramane.
As vrea sa pot povesti normal, sa spun in gura mare ce e si cat de fericita sunt, dar da Gelu, de data asta tin pentru mine, nu vreau nimic de la altii, nu vreau comentarii de apreciere sau dezacord, nu vreau pararea nimanui aici, prefer sa stiu doar eu ce si cum.
Am un sentiment de bine, de curiozitate si de furnicaturi pe spate.
Am crescut … ma uit la mine si ma gandesc cand am acumulat atata rabdare? … sunt calma, linistita, impacata cu mine si cu ceilalti, sunt sincera si libera. Problemele mele se rezuma la cele de natura medicala, si au cam fost destule in ultima luna cat pentru toti anii.
Vreau sa ma cert, simt nevoia unei gelozii profunde, vreau o cearta cu trantit de usi, cu inchis telefonul in nas, cu plansete si cu nervi. Off…nu credeam ca o sa-i simt lipsa…dar linistea asta ma termina. Nu sunt o persoana linistita, nu sunt acel cineva care sta si asteapta, eu iau, eu rup, eu posed …
Si totusi in ultima vreme stau si astept, plus de asta ma imbolnavesc pe zi ce trece de altceva … deja devine interesant, sunt curioasa cat o sa mai reziste si organismul meu … nu de alta dar cu fructele sunt certata … asa ca
E superb afara … am sa ies sa dau o tura de bloc … poate ma joc niste sotron, ma dau in leagan si la pranz o sa ma strige mama pe geam sa intru in casa caci a pus masa si se raceste.
V-am pupacit si grija mare cu gripa/pneumonia/bronsita asta
Am plecat pe carari pierdute in noapte si nu m-am uitat inapoi. Mergeam fara sa stim unde, discutiile erau despre orice si despre nimic … eu coboram si el urca, apoi schimbam … si reveneam la mijloc. M-am pierdut in atatea lumii incat am uitat de unde si cum se mananca o ciocolata.
Ne jucam si lumea noastra e un teatru plina de scenarii, de piese jucate de actori cunoscuti, facem premieri, atatam publicul, il socam si apoi il calmam. Inca una, de ce nu, inca doua si iar am ajuns la 5. … tigari in ultimile 5 min si 5 beri toata seara.
Esti setat pe modul de motan … daca ai stii cat de frumoasa e o pisica imblanzita care stie sa foloseasca si blana moale si ghearele ascutite. Iti plimbi capul pe mana mea, pielea ta fina atinge obrazul meu si uit de mine pe umarul tau.
Un om mare intr-o lume prea mica. Un copil intr-o lume mare. Si lumina se stinge si chicotelile ii iau locul. O luna goala intr-o noapte plina. Iar pielea ta ma ameteste si mana ta ma ocroteste. Ciudat ma simt cand te privesc si vad inocenta din ochii tai si cred si vreau sa fiu si eu copil.
Stop. Priveste. Azi. Simti mirosul? Simti atingerea? Stop. Ramai aici.
Life has a funny way of sneaking up on you
Life has a funny, funny way of helping you out
Priveam chipul din fata mea si pentru prima data nu ma gandeam ce face maine, ce o sa vorbim peste doua saptamani sau ce culoare are peretele din spatele monitorului.
Imi place sa privesc oamenii in ochii, profund, cat mai atenta la fiecare schimbare de privire, la fiecare joc de luminii … uneori las sa se inteleaga altceva, dar aici nu e vina mea, ci doar a lor, ei prefera sa creada altceva.
Zilele astea m-am pierdut intr-un trecut matur, prezent visator si viitor tanar … suna ciudat, stiu … problema mea e ca trebuie sa aleg … si mi-e frica. Sau pot fi rece si pot astepta sa vad cum evolueaza lucrurile de la sine, fara sa fac eu nimic, fara ca prima data in viata sa stau deoparte si sa astept …
Trecutul imi ofera siguranta, iubire si acel umar care va fi mereu acolo … Prezentul e indecis, jucaus, incantator si chiar arogant … Viitorul suna bine , e inteligent, fermecator, e tot ce imi doresc eu sa fiu pus intr-un pachet frumos.
3 fetze = 3 lumi diferite;
Deocamdata astept si sper ca timpul sa-si spuna cuvantul.
De cand eram mica imi placeau inceputurile … de caiete, de haine, de jocuri… doream sa prelungesc cat mai mult momentul acela de “inceput” … apoi am crescut si cu mine si atentia mea s-a rasfirat catre altele … relatii, scoala, servici… imi plac toate mai ales la inceput …
Acum incepe un nou an, ultimul an de facultate, unul important as putea spune … mi-e frica in schimb de schimbarile care or sa vina … nu o sa mai fiu studenta … locul in camin nu stiu daca o sa-l mai tin … serviciul o sa devina servici adevarat … si lumea tot in cerc se va invarti.
Anul asta e al meu … imi apartine in totalitate si vreau sa dau ce am mai bun din mine, vreau sa fiu cum nu am mai fost pana acum si vreau ca la final sa spun ca “Totul a iesit cum mi-am dorit!”.
